17 – 26 Iulie 2009: Apuseni + Sighisoara

Filmulet realizat de yuck, din pacate cei de la youtube i-au taiat sunetul, dar filmuletul este disponibil cu sunet pe trilulilu

Cum a trecut foarte mult timp de atunci o sa scriu din amintiri asa ca imi cer scuze pentru eventuale omisiuni sau plasari temporale gresite. Nu am mai scris de mult pe blog si de aceea am zis sa incep cu iesirile pe care le-am trait in perioada in care a existat blogul si nu apar pe acesta.

Traseu:

• Bucuresti – Alba Iulia – Cluj -Huedin – Padis – Glavoi : aproximativ 12 ore
• Glavoi – Focul Viu – Poiana Florilor – Piatra Galbena – Glavoi
• Glavoi – Padis – Huedin -Padis – Cetatile Radesei -Cheile Somesului Cald – Pestereala – Padis Glavoi
• Glavoi – Cetatile Ponorului – Glavoi – Poiana Ponor -Glavoi
• Glavoi – Pestera Ursilor – Arieseni
• Arieseni – Pestera Scarisoara – Sighisoara
• Sighisoara
• Sighisoara
• Sighisoara – Cetatea Rupea – Brasov – Pitesti – Bucuresti

Echipa: Eu, Maria(sormea), Ioana(Jeanette), Adi, Adelina,Paul, Ana, Yuck, Georgiana(creata), Corina, George, Roxana din Bz, Xana, Rambo, Maseluta, Andra, Dorian, Diana, Cati, Alexandra Safta,Pasi Marunti, Anotimpul 5

Galerie foto pe siteul Anotimpul 5 disponibila aici

Mare parte din Anotimpisti au plecat de joi seara cu trenul, eu am ales sa plec cu Dacia mea 1310 de vineri dupa serviciu. Am plecat cu Maria – sormea-, Ioana -jeanet -, Ana, prietenul Anei – Rambo -. Cu greu ne inghesuim in masina cu tot cu bagaje si plecam la drum.

Prima oprire o facem pe autostrada si mancam o casoleta de vinete preparate de mama dar, la plecare,  uitam o parte din bagaj la benzinarie: o sacosa cu vinete nepreparate. Drmul pana la Cluj e lung singurul eveniment notabil find uciderea unui caine. L-am zarit mult prea tarziu pentru a-i putea salva viata. Rulam cu peste 110 km/h si nu-l puteam ocoli fara sa intru in contact direct cu masinile de pe contra-sens. Mi-a distrus bara fata, spre norocul nostru nu a lovit radiatorul sau vre-un far, astfel am putut continua calatoria fara probleme.

In Cluj ne oprim pentru ultime cumparaturi si medicamente. Nu stam mult. Parasim Clujul cu destinatia Huedin. Din Huedin incepe aventura. Era trecut cu 2 ore peste miezul noptii. Ne ratacim putin, incurcam drumurile dar la 6:30 ajungem la Glavoi. Campam si noi langa ceilalti anotimpisti.

Ioana nu se mai culca si pleaca cu ceilalti anotimpisti pe traseu. Eu fiind foarte obosit dupa drum ma ascund imediat in cort.

In jurul orei 11:00 soarele era prea puternic iar cortul se transforma in sauna. Nu mai pot dormi. Ca sa ma dezmortesc o iau pe Maria si plecam pe traseu sa-i arat cateva din obiectivele locului. Plecam spre Ghetarul Focul Viu. Apoi coboram in Poiana Florilor de unde urcam aproximativ pe acelasi traseu spre Piatra Galbena sa admiram peisajul. Ne intoarcem la Grajduri pe la ora 17:00. Nu dupa mult timp incep sa apara si anotimpistii de pe traseu. Mancam si apoi ne punem la foc impreuna cu salvamontii. Fiind foarte obosit nu rezist decat pana pe la ora 11:00.

Duminica ma trezesc la 03:30 urmand ca la 04:00 sa plec cu Bobo -seful lui Adi-, Elena -prietena lui Bobo-, Sora geamana a Elenei si Paul spre Huedin. Bobo si fetele trebuiau sa se intoarca la Bucuresti, Eu si Paul trebuie sa facem cumparaturi pentru ca proviziile initiale s-au dovedit a fi insuficiente.

Terminam cumparaturile in jurul orei 10:00 si plecam inapoi spre Padis. Cu 300 Ron am cumparat o droaie de mancare. Suntem uimiti de calitatea si cantitatea produselor cumparate. Pe drum ne oprim si facem o baie scurta in apa unui rau. La ora 13:00 suntem in Padis. Mancam si ne hotaram sa plecam spre Cetatile Radesei si Cheile Somesului Cald.

Dupa mai putin de o ora si jumatate ii prindem pe ceilalti din urma la intrarea in Cetatile Radesei. La iesirea din cetati grupul mare se sparge in multe grupulete. Dupa ce am parcurs Cheile Somesului Cald pe partea stanga ma opresc in cap cu Maria si cu Adelina. Noi mersesem mai repede decat toti ceilalti. Dupa mai bine de jumatate de ora de asteptat ne plictisim si ne hotaram sa plecam pe traseu. Dupa inca vreo ora ne intalnim cu inca doua grupulete care escaladau cheile prin boscheti. Impreuna cu Adi, Yuck si inca cativa ne intoarcem spre pestera Honu. Unii coboara in aven eu ma urc pe putul care il escaladasem cu un an in urma impreuna cu Razvan. Urc vreo 15 m si surpriza. Niste bolovani se prabusisera si mi-au blocat calea. Unul mai instabil imi cade in brate. Nu exagerez cand zic ca avea peste 20 kg. Cu greu il fixez intr-un loc. Coborarea nu o puteam face pe partea pe care am urcat asa ca trebuie sa traversez putul. Avea un diametru cam de 2,5 m pe partea larga si 1,2-1,4 m pe partea ingusta. Din cauza oboseli nu mai pot efectua aceasta traversare si il astept pe Yuck sa iasa din aven cu coarda. Cobor pe coarda si plecam spre Padis. Pe drum ne prinde si noaptea.

Pe la 22:00 ajungem la Padis unde in masina ma asteptau Paul , Maria si Adelina. Ma sui in masina si ii iau pe toti cu mine inafara de Adi, Yuck si Miki. La 23:30 ajung la Glavoi(sunt doar 10 km dar drumul e ffff prost).
La Glavoi ceilalti ne asteptau la foc impreuna cu salvamontii. Gasim mancare de cartofi, mancam si ne asezam apoi la foc. Se face ora 2:00 si cei 3 : Adi, Yuck si Miki nu apar. La ora 3:00 la indemnul Salvamontului anuntam la 112 ca cei 3 intarzie. Pana la 4:00 cand se urnesc salvamontii apar si cei 3 crai ai noptii. Toata lumea se liniste. Adi, Yuck si Miki se rataciserau in padure si au hotarat sa se intoarca la Padis si sa vina pe drumul pentru masini.

Luni ma trezesc pe la 12:00. Ceilalti erau pe trasee sau la scaldat sau la catarat. Plec cu Maria sa-i arat inca o minunatie a naturii: Cetatile Ponorului. Dupa 4 ore ne intoarcem la Padis si plecam spre Poiana Ponor sa ne balacim. Un grup de vreo 20 oameni erau la catarat pe o stanca in apropiere. Dupa balaceala ne alaturam lor si facem si noi rapel.

Marti dimineata plec impreuna cu Paul, Maria si Ioana spre Pestera Ursilor. Vizitam poate cea mai spectaculoasa pestera din Romania si plecam spre Arieseni unde ne cazam la domana Valeria.

Miercuri ne incercam norocul si reusesc sa urc cu Dacia mea obosita pana sus la Scarisoara. Multi cu masini mult mai potente au abandonat si au tras pe dreapta preferand sa urce cu localnicii. Vizitam si Scarisoara aflata intr-o stare deplorabila si plecam spre Sighisoara.

In Sighisoara stam 3 zile. Festivalul nu ne incanta prea mult anul acesta dar in schimb gasca se mareste considerabil si sustinem ici colo mici concerte folk impreuna cu trubadurii nostri: Ana, Marius, Patricia, Calina ….

Din Sighisoara plec duminica 26 iulie 2009 impreuna cu Maria, Ioana si Adelina. Vizitam cetatea Rupea apoi purcedem la drum spre Brasov. Hotaram sa ocolim Valea Prahovei si sa mergem pe Pitesti. In apropiere de Pitesti intr-o comuna, un localnic nu se asigura si iese pe drum in fata Renaultului ce ma precedea. Soferul franeaza brusc , franez si eu , scrtzzzzzzzzzzz si buf ). Daca Renaultul se oprea cu 10 cm mai in fata evitam impactul. Dar cum tamponarea a fost superficiala(fara urmari vizibile la Renault, Bara si capota putin indoite la mine) , ma inteleg cu celalalt sofer si plec spre casa.

27-28 iunie 2009, Vanturis -> primul esec

Traseu:

• Bucuresti – Sinaia : personal 3001
• Sinaia – balaureala prin apropiere : nemarcat(de ce ar marca cineva asa ceva) vreo 6 ore
• Sianaia – Rezervatia Vanturis: 45 minute drum forestier
• Urcare pe rau: vreo 4 ore pe nermarcat
• Coborare pe rau:  3 ore
• Vanturis – Sinaia: 45 min drum forestier
• Sinaia – Bucuresti: Autostop 2 ore;

Echipa

1. Eu- Iordache Ionut Vlad
   

   Eu si Ana in Poiana Vanturis

2. Razvan
   

   Razvan in cort

3. Ana
   

   ANA si Razvan la sedinta foto

4. Grigore
   

   Grigore

Sambata 27 iunie 2009:

Am plecat din Bucuresti cu personalul 3001. In Sinaia mai facem cateva cumparaturi, incepe ploaia si plecam la drum. Iesim din Sinaia pe drumul care trece prin fata Tavernei Sarbului. Stim ca trebuie sa facem dreapta pe un drum care incepe cu o bariera.

EU si Razvan in Vanturis

La vreo 5 minute de la iesirea din Sianaia gasim un drum pe care la vreo 100 m se vede o bariera. Urcam pe drum, dam si de un mic raulet si incepem sa urcam pe el. Mai sus se desfac mai multe izvoare ale aceluiasi raulet, exact ca in povestiri, alegem unu si urcam pana dispare sub pamant. Aici ne-am dat prima oara seama ca ne-am ratacit. Mergem pe sub munte pe drumuri facute de animalele salbatice. Dam telefoane pe la cunoscuti care au fost la Cascada  Vanturis , informatii contradictorii etc. Hotarasc ca trebuie sa coboram iar in Sinaia. Balaurisem cam 3 ore si jumatate. La coborare acceleram ritmul. In apropiere de statiune Gasim prin baltoace tot felul de salamandre, tritoni sau cum se numesc aceste soparle de apa.

Soparla de apa, Salamandra, Triton

Soparle de apa, Salamandre, Tritoni

Pe la 3 jumatate suntem iar la iesirea din Sinaia. Il mai sunam odata pe Mati sa ne explice drumul de la O. De data asta intelegem bine si dupa vreo 45 minute pe drum ajungem in dreptul drumului bun. Vedem si marcaje inscriptionate cu Rezervatia Vanturis. Urcam pe rau si dupa cateva zeci de minute ajungem in Poiana Vanturis. De aici mergem in sus cat mai aprope de rau.

Rezervatia Vanturis

La un momentdat, eu raman pe partea dreapta a raului, Razvan si Ana traverseaza. Eu gasesc un drum pe care avansez rapid. Dupa vreo 10 minute fluier dupa ei, raspunsul se aude de undeva din departare. Ma asez si astept vreo 20 minute pana cand apar cei doi. De aici incep Cheile.

Cascada in Vanturis

APA

Se insereaza si incepem sa cautam un loc unde sa punem cortul. Stim ca zona este plina de animale salbatice, dar nu avem ce face, sa urcam cu frontalele este exclus, sa coboram este iarasi destul de greu. Cum in zona de abrupt nu gasim nici un loc de 1 metru patrat orizontal ne hotaram sa campam pe o piatra in mijlocul raului. Curatam piatra de resturi care ar putea sa “sparga” fundul cortului, il “atarnam” prin copac, ne legam cu franghia de mijloc si de copac. Dormim de-a latul cortului, ghemuiti. Sa dormim in lung ar fi prea periculos. Afara Grigore(un caine) ne pazeste, asa cum a facut-o din momentul in care am coborat din tren.

Cortul

Cortul

Cortul

duminca, 28 junie 2009

Ma tezesc la 5:00. Nu am putut dormi deloc bine. Poate si frica a jucat un rol important. Pe la 6 imi intreb partenerii daca vor sa terminam traseul. Imi raspund ca vor sa doarma. Eu ies afara, fac poze , ma joc cu cainele, admir peisajul. Pe la  10 se trezesc si somnorosii. Mancam, barfim si ne apucam sa strangem. Timpul trece si pe la 12:30 apare un grup de 4 baieti din Sinaia. Vazand ca se misca crengile si frunzele in zona noastra incep sa fluiere. Credeau ca e vreun urs in zona. Stam de vorba cu ei vreo jumatate de ora apoi ne despartim. Coborarea o facem destul de rapid pana in drumul ce da in Sinaia. Ne mai oprim sa mancam fragi. La fantana lui Gatej luam masa pentru a doua oara in ziua respectiva.

Gasca din Sianaia

Un traseu foarte frumos, pacat ca am balaurit 6 ore aiurea.  Zona este inca virgina si sper sa ramana asa mult timp.

Lac

In Sinaia ne intalnim cu Luchi. Ea fusese la Bolboci. Urma sa mergem cu acelasi tren spre casa. Cum trenul venea peste o ora si se anunta si o intarziere de cel putin 45 minute ne hotaram sa iesim sa facem autostopul, mai ales ca o aveam pe specialista cu noi(Ana). Dupa vreo 50-60 minute opreste un nene cu un VW Trasporter si ne suim.

Eu la sedinta foto

Ana si Luchi la stop

Cu toate ca ne-a plouat 2/3 din timp cu siguranta vom reveni sa vedem si renumita Cascada Vanturis!

29-30 August 2009 Bucegi: Busteni->Malaiesti->Brana Caprelor->Vf.Omu

Traseu:

Bucuresti-Busteni: personal 3001(timp pe bilet ~4ore – timp real 4 ore)

Busteni-Caminul Alpin

Caminul Alpin – Malaiesti, Marcaj: triunghi rosu (timp pe marcaj 6 ore – noi am facut 5 ore)

Malaiesti – Brana caprelor – Vf Omu: Dunga Albastra si Triunghi Albastru (3-4 ore – 3 ore)

Vf. Omu – Valea Cerbului – Busteni: Dunga Galbena (3-4 ore – 3ore)

Busteni – Bucuresti: accelerat (timp pe bilet 2,5 ore – timp real o vesnicie)

Batran si Tanara

Echipa:

1. Eu: Iordache Ionut Vlad;
   

   Iordache Ionut Vlad

2. Schumi: Schmidt Alexandru;
   

   Schumi

pe larg:

Sambata, 29 august 2008:

Dimineata la ora 5:00 eu nu aveam rucsacul facut. Am dormit doar 2 ore. Imi fac rapid rucsacul, la 5:20 plec cu tata spre gara. La gara ajungem repede. Il sun pe Schumi si aflu ca el intarzie 10 min. Ma duc spre casa de bilete, comand 2 bilete, dar cand sa platesc imi dau seama ca mi-am uitat banii acasa. Dau telefoane si il rog pe tata sa mai faca o tura sa-mi aduca si mie banii. Pana la 6 si 13 minute apare dinou tata, apare si Schumi , cumparam si bilete , ne suim in tren.

Coltii Morarului

Cum la clasa a 2-a nu am gasit locuri care sa ne satisfaca, am ajuns la clasa I. Dupa vreo 40 minute apre si nasu’,  ne cere biletele si ne trimite la clasa a 2-a. Cum la clasa a 2-a mai toate locurile erau ocupate ne-am decis sa avem o a doua discutie cu nasu’. Ii dam 5 lei si ne lasa sa stam sa dormim si noi la Clasa I, ca doar era liber aproape tot vagonul.

Refugiul si Cabana Malaiesti

Trenul ajunge in Busteni aproape la ora 10:00 exact cum scria si pe bilet. Coboram facem ultimele cumparaturi si pornim la drum. Nu nimerim noi din prima traseul pana la caminul alpin, dar primim indrumari si ajungem.

Turisti la Malaiesti

De aici incepe traseul marcat cu triunghi rosu. Hotaram ca primul popas sa fie in Poiana Costilei. Pana acolo depasim cateva grupuri de turisti care, evident, stiau drumul spre Caminul Alpin. Pe drum intalnim si 3 salvamonti glumeti, care erau la masa. Ii salutam, ne saluta si apoi ne intreaba: “Mai e mult pana la Padina?”. Ne amuzam si plecam mai departe.

Eu cu magarii

O data ajunsi in Poiana Costila ne oprim sa mancam si ne punem tricourile la uscat. Masa dureaza aproximativ o jumatate de ora. Mai departe intram intr-o portiune de traseu prost marcata(sau nemarcata) si intalnim un grup de 4 baieti care credeau ca s-au ratacit. Ii luam cu noi pana in Poiana Pichetul Rosu deoarece ei vroiau sa coboare la Cabana Poiana Izvoarelor. In poiana ne reintalnim cu 2 fete pe care le-am mai vazut in Gara de Nord, in tren, si in Busteni. Acum era a 4-a oara cand drumurile noastre se intersectau in aceeasi zi. Salutam cele 2 grupuri si plecam mai departe. Pe traseu ne oprim de mai multe ori sa mancam Zmeura, sa facem poze.

Peisaj Malaiesti

Ajungem “La Prepeleac” si facem poze. Ne odihnim 5 minute si plecam spre cabana Malaiesti, unde ajungem la ora 16:00 fix la 5 ore dupa primul pas facut pe traseu. Suntem multumiti de cum am mers pana acum.

Georgiana

La cabana le revad pe Stefania si Georgiana, doua prietene vechi din scoala de ghizi. Ne interesam de un loc din care sa luam apa si aflam ca sursele de apa din apropiere au secat de 3 zile. Nu avem de ales si le insotim pe fete in coborarea lor spre Rasnov. Dupa doua ore drumurile noastre se despart. Ele o iau in stanga spre Rasnov noi in dreapta, pe drumul la cab. Diham, spre sursa de apa. Ajungem la izvor(rau), luam apa, ne spalam si ne odihnim. Apoi plecam dinou spre Malaiesti. De la rascrucea de drumuri trebuie sa urmam traseul marcat cu banda albastra pana la Malaiesti, 2 ore conform marcajului, acelasi pe care am coborat. La ora 20:00 suntem iarasi langa cabana Malaiesti. Am facut urcarea in numai o ora \:d/.

Stef Ana si Razvand, de jos in sus

Punem cortul, apoi mergem sa mancam o ciorba la Cabana. Eu imi iau si o cana de cafea pentru a doua zi. Ne intoarcem la cort mai infulecam ceva, apoi gustam deliciosul gem de nuci pe care Schumi il are la el.Ne culcam numai dupa ce mai admiram inca odata splendoarea locului.

Camping la malaiesti

Duminica, 30 august 2009

Ne trezim la ora 9:00, strangem catrafusele, eu ma joc cu magarii. La ora 10:15 minute plecam pe traseul marcat cu banda albastra. Dupa putin timp parasim banda albastra si faccem stanga pe traseul marcat cu cruce albastra. La inceputul urcarii pe Brana Caprelor ne oprim sa mancam. Vremea este schimbatoare. 2 minute soare apoi 10 minute intr-un val de ceata. Mancam si pornim pe traseu. Brana Caprelor este, cu siguranta, cel mai frumos traseu din Bucegi pe care am fost vreodata. In scurtele perioade dintre 2 valuri de ceata admiram peisajul superb . Ajungem pe Bucsoiul Mare(2492 m) unde facem o mica sedinta foto. Pe varful Omu(2507 m) ajungem al 13:15 minute la fix 3 ore dupa ce am parasit Cabana Malaiesti.

Intrare pe Brana Caprelor

Bem un ceai, dam cateva telefoane sa uram cunoscutilor “La multi Ani”. Eu ma joc cu aparatul lui Scumi si fac poze tuturor floricelelor si buruienilor pe care le gasesc. La ora 14:00 ne hotaram ca ar fi bine sa o luam din loc, deoarece nori negri se formau deasupra noastra. Facem proasta alegere: “Valea Cerbului” ca traseu de coborare pana in Busteni. Cele 3 ore si jumatate pana in busteni ni s-au parut o vesnicie. Pe traseu numai ceata, padure si ploaie in ultimele 2 ore. Teoria relativitatii a lui Einstein parea a se adeveri inca o data. Cand traseul a fost superb cele 3 ore petrecute intre Malaiesti si varful Omu pe Braul Caprelor  au parut o clipa. Pe Valea Cerbului cele 3 ore si jumatate au parut o vesnicie. Eu propun doua variante alternative pentru denumirea “Valea Cerbului”: “Valea Plictiselii” sau “Valea celui mai plictisit dintre Cerbi”.

Intrare pe Brana Caprelor

In Busteni cumparam bilete, mancam o fasole in bol de paine, ne plictisim pana vine trenul, ne plictisim pana pleaca trenul. In tren, in compartimentul nostru, mai erau 3 persoane, sociabile dar plictisite ca si noi. Discutam despre nuci seminte si alune si efectul lor asupra potentei.

Vai si ceata

Traseu Bucsoiul Mare - Omu

Schumi si cabana Omu

Intr-un tarziu ajungem in Bucuresti cu peste o ora intarziere fata de ora inscrisa pe bilet.

Bilute pe jos

Ciupercute

Bilute in pom

Conulet

Planta Verde

Ciupercuta Rosie

ciudat

FLORI: daca stiti cum se numesc nu ezitati.

Floare 1

Floare 2

Floare 3

Floare 4

Floare 5

Papadie

Floare 6

Floare 7

Floare 8

Papadie

Papadie

Floricele

A fost CEL MAI FRUMOS TRASEU FACUT DIN BUCEGI.

SFARSIT

REFULARE

Desi acest blog are scopul de a fi jurnalul meu de calatorie, in acest articol o sa scriu despre modul in care vad prezentul si viitorul micului roman. De ce micului roman? nu pentru ca sunt eu mic ci pentru ca ma simt mic.

Am venit de la serviciu, am mancat si m-am intins in canapea. Ma uitam la televizor. In mai putin de 10 minute am adormit.
In jurul orei 21:00 am auzit “NOU RECORD MONDIAL!!!”. Aproape instant m-am trezit sa aflu despre ce e vorba. Tatal meu se uita pe Eurosport, iar Fulgerul Usain Bolt stabilea un nou record mondial in cursa de 200m de la Campionatul Mondial din Germania. Fabulos.
Dupa asta, ne-am uitat pe Digi Sport la meciurile echipelor de fotbal din Romania participante in play-off-ul Ligii Europa. Ne uitam alternativ: cand la Steaua, cand la Dinamo. Imediat ce s-a terminat meciul Stelei, nu am mai continuat sa ma uit la meciul lui Dinamo deoarece echipa romana era condusa deja cu 2-0 si dupa aspectul jocului de pana atunci nu existau sperante pentru revenire. M-am mutat pe Digi Sport plus deoarece acolo era transmis meciul CFR Cluj – FK Saraevo. Comentatorii acestei partide anunta ca Dinamo a pierdut cu 2-0 si la Vaslui, in duelul echipei locale cu grecii de la AEK Atena, scorul este egal 1-1. Dupa ceva timp se anunt, ca meciul Dinamo – Slovan Liberec nu s-a terminat 2-0 ci a fost suspendat in minutul 89. O parte din spectatori s-au transformat in actori si au intrat pe teren. Dupa ce se termina si meciul echipei din Cluj am continuat sa urmaresc canalele romanesti de sport.
Peste tot emisiuni cu invitati in platou. Peste tot o unica tema de discutie: fanii lui Dinamo. Se incearca sa se afle vinovatii. Sunt sunati actualii si fostii actionari ai echipei dinamoviste. Fostii dau vina pe actuali, actualii dau vina pe jucatori. Toti gaseau scuze pentru huliganii care au intrat in teren, care rupeau gardurile de protectie pe stadion, care aruncau in directia tribunei oficiale a stadionului cu diferite obiecte. “Ce vreti daca echipa joaca prost? suporterii se simt umiliti si de aceea actioneaza asa”, suna declaratia unor “oficiali” dinamovisti. Am mai urmarit timp de inca o ora aceste emisiuni. Abia daca au pomenit de performantele celorlalte echipe romanesti care au disputat meciuri in cadrul play-off-ului Ligii Europei. Nu conteaza ca Steaua si-a asigurat calificare in grupele competitiei inca din meciul tur, nu conteaza ca FC Vaslui a invins AEK Atena, o echipa cu traditie in cupele europene , ca CFR Cluj a devenit favorita la calificare dupa egalul obtinut in deplasare pe terenul lui FK Saraevo ci conteaza ca Dinamo a pierdut cu 2-0 in fata cehilor de la Slovan Liberec iar fanii nu au suportat umilinta si au intrat pe teren?
CARE UMILINTA? din cate stiu eu spectatorii au platit un bilet pentru a urmari spctalul generat de intalnirea a 2 echipe angrenate in lupta pentru un trofeu. O sa spuneti ca nu inteleg, ca nu sunt suporter, ca blah blah blah. Va raspund anticipat: voi nu intelegeti. Pe ce lume traiti? Eu va spun ca acum ar trebui sa va simtiti umiliti, pentru ca ati fost vazuti de milioane de oameni cum va comportati ca maimutele! Cand ve-ti cobora din copac veti intelege.
Cum nu mai suportam am schimbat canalul. Am luat la rand mai multe posturi tv romanesti. Ce am gasit?
MANELE, TATE si RECLAME. Ce produse se promovau in reclame? bere proasta si seminte. In reclama la o bere o tanti grasa si proasta cu un accent de tiganca imi spune sa beau bere Ciuc ca sa castig ca vecinul ei salariul pe un an ca premiu la concurs. Vecinul care sta numai la munte facand gratare si band bere. Ascultand manele ca bastanu’, as mai adauga eu.
Vazand lipsa de civilizatie si incultura promovata la televizor, il intreb pe tata: “ce e de facut?”. Se uita la mine si tace. Nici el nu mai stie ce sfat sa imi dea. Si el simte ca pierde speranta la o viata buna. Viata buna nu atat pentru el ci macar pentru copii lui.
In timp ce, probabil, toata lumea vorbeste despre incredibila performanta a Fulgerului, noi ne laudam cu incredibila performanta a “fanilor”. (NE)Dragi iubitori ai fotbalului, de ce omorati acest sport? Nu intelegeti ca prin actiunile voastre daunati grav atat fotbalului cat si imaginii Romaniei? Treziti-va.

Sa “impuste” cineva toti oamenii din media romaneasca, apoi pe toti oamenii afectati de aceasta. Sunt afectati irecuperabil. Televizorul este principalul mijloc de prostire in masa. Pe toate posturile se promoveaza non-valori, se fabrica vedete si idoli peste noapte. In loc de asa nu, ei zic asa da. Nimeni nu creeaza nimic, toti distrug.
Acesti oameni trebuie sa dispara! Asta pentru ca, macar, generatiile urmatoare sa aibe o sansa la o viata normala. Eu simt ca sansele mele sunt pur teoretice in Romania. Incep sa imbratisez tot mai tare ideea dezertarii. Ma gandesc, ca poate, intr-o alta tara… Ma simt infrant si resemnat.

Altii sunt mai puternici:

Bucuresti-Pantelimon-Lacul Pasarea

Am plecat cu Vlad intr-o plimbare de relaxare pana pe malul Lacului Pasarea.

Lacul Pasarea

11 -12 iulie – Marea Neagra -> Vama Veche -> Corbu -> Histria -> Navodari

sambata, 11 iulie 2009
#la ora 2:00 am plecat cu Adi si Vlad sa o luam pe Alexandra
#la ora 2:20 am plecat de la Basarab spre Vama Veche
#pe drum Adi si Alexandra dorm
#dupa Cernavoda, pe drumul spre Constanta un tirist bulangiu merge la 1 m in spatele meu si intr-o curba nu mai poate frana, iese pe contrasens si depaseste 4-5 masini deodata, noroc ca nu venea nimic din fata
#pe la 6:00 ajungem in Vama Veche
#e innorat, dar apa e buna
#la 9:00 iese soarele
#la 15:00 intalnim gasca A5
#ne montam cortul langa ei
#eu ma culc
#la 22:00 gasca A5 pleaca la concert la Tapitzarii dupa Adi, Tzapinarii dupa lumea normala
#plec cu Adi sa luam sticla de tequila de la masina
#cand ne intoarcem Alex si Vlad plecasera spre cort
#plecam dupa ei
#ma asez cu Adi langa cort si desfacem sticla
#pe la 00:00 am terminat sticla
#vedem pe Danut si pe Claina ca fac baie
#ma dezbrac in curul gol si intru si eu in mare, nu mai aveam pantaloni scurti uscati sa dorm cu ei
#Adi intra si el
#Adi e beat crita
#Nu se tine pe picioare si cateodata mai cade
#Cade si peste corturile oamenilor
#I se face rau
#Vomita
#incepe ploaia
#cu greu ne bagam in cort
#in continuare lui Adi ii e rau, se forteaza, tuseste
#il bagam in sacul de dormit
#pe la 3:00 vantul darama cortul
#Alex si Vlad se trezesc si remonteaza cortul, si se muta in masina
#pe la 4:20 lui Adi ii era inca rau si scotea zgomote ciudate , m-a trezit
#ii trezesc si pe ceilalti 2, il scoatem afara il imbracam , il punem pe salteaua gonflabila in 2 saci de dormit
si noi ne mutam in masina caci in cort miroase rau
duminica, 12 iulie 2009
#la 8:00 ne trezim strangem catrafusele, il trezim pe Adi, Aruncam cortul si plecam la drum
#mergem pe plaja la Corbu
#facem baie
#adunam scoici
#Vizitam Histria
#ne intoarcem in Navodari caci pe drum nu am gasit nici un restaurant sa halim ceva
#mergem la “La SCOICA” si mancam
#pornim spre casa

POZE NU AM

04.07.2009 – Miros de floarea soarelui

4 iulie 2009

Dimineata mi-am sustinut proiectul de licenta. Am venit acasa m-am pus la somn. Pe la ora 18:00 m-am trezit.
Apoi am cautat companie sa ies prin oras. Cum toti erau ocupati sau deja plecati ma hotarasc sa ma sui pe bicla si sa dau o tura.

Initial vroiam sa dau o tura in oras, dar cum ies la sosea ma hotarasc sa o iau spre pipera.
Tura pana la urma a fost: Bucuresti – Pipera – Tunari – Dimieni – Balotesti – Saftica – Balotesti – Otopeni – Bucuresti.

In Pipera am admirat vilele apoi repede am ajuns in Tunari. Cum ies din tunari un mare camp verde cum multe picaturi galebene mi se infatisaza. Si-un parfum… Peste intinsul camp de floarea soarelui , maretul Soare apune.

Floarea soarelui

Ajuns in Otopeni mi-aduc aminte ca am un prieten bun pe acolo. Il sun pe Ju si ii fac o vizita. La ora 22:00 fix eram la el. Povestim vreme de o ora si jumatate apoi iar “calare”.

OFICIAL PROTESTEZ IMPOTRIVA CELOR CARE HRANESC SI APARA CAINII VAGABONZI

19-21 iunie 2009 Piatra cRAIului – Braul de mijloc

saptamana 8-14 iunie 2009
Toata saptamana am vorbit cu Sebastian ca la sfarsitul saptamanii viitoare sa facem o tura impreuna. Ne hotaram ca vom merge in Piatra Craiului si vom face cateva vai.

Si-am plecat la drum

marti, 16 iunie 2009
Eram la facultate, faceam ultimele modificari la licenta. A trebuit sa intru putin pe mess. Sebastian ma contacteaza sa vorbim despre iesire. Cum nu aveam timp ii spun ca nu pot sta la discutii si ca il voi suna dupa ce termin. Dupa ce predau documentatia si ma inscriu pentru examenul de licenta ma urc pe bicicleata si ma indrept spre casa. Pe drum il sun pe Sebastian si confirmam ca in weekend mergem in Piatra Craiului.

La Zaplaz

vineri, 19 iunie 2009
Dimineata merg la munca, dar nu oricum, ci cu rucsacul in spate. Stau la serviciu pana la ora 17:00 apoi fug in Carrerfour-ul de la Unirea sa-mi fac cumparaturile. Cumpar rapid ce-mi trebuie, defapt ce ne trebuie caci am cumparat mancare pentru 3 persoane si apoi fug in gara. Imi cumpar ceva de mancare de la Spring Time apoi ma urc in acceleratul 1741 care pleaca la 18:30 catre Brasov.

La Caramidarie

Intrare in Padina Lancii

In tren o zapusala de nedescris. Muream de cald, cam o jumatate de ora pana m-am obisnuit cu atmosfera, am transpirat incontinuu. Apoi mi-am scos laptopul si din plictiseala am inceput sa-mi selectez pozele si sa le asez pe categorii, pozele din alte iesiri pe munte. Vreo jumatate de ora din timpul petrecut in tren am vorbit la telefon cu diversi prieteni. Ajuns in Brasov cobor din tren si ma urc in taxi care ma va duce in 10 min la Sebastian.

Stanci in Piatra Craiului

Ajuns la Sebastian, sunt invitat la vecinul turc de deasupra care pregatise o Narghilea. Sebastian avea vin de acasa de la Panciu asa ca am luat o sticla de 2 litri sa o bem. Pe la 23:00 apare si Geta o prietena de-a lui Sebastian din Cluj. Pana la ora 2:00 am stat la povesti apoi am hotarat ca este cazul sa si dormim.

Piatra Craiului

sambata, 20 iunie 2009
La ora 7:00 ne intalnim in Livada Postei in Brasov cu Vale, Veve si Sandu de unde ne imbarcam cu totii intr-un Golf 4 si pornim spre Zarnesti. Odata ajunsi la plaiul Foii ni se mai alatura 2 persoane carora nu le-am retinut numele, de fapt nici nu s-au prezentat si nimeni nu ni i-a introdus.

craiul craiului

Padina Lancii

Pornim la drum si in apropiere de refugiul Spirla( sau Spirlea, nu stiu exact care e varianta corecta) Vale simte ca nu mai poate. Avea gatul “in pioneze”. Se opreste si ne anunta ca renunta. Il convingem sa mai traga putin de el pana la refugiu. La refugiu eu fac o pauza sa-mi schimb sosetele si tricoul. Ma schimb si apoi alerg sa-i prind pe ceilalti din urma. Pana la bifurcatia care desparte drumul spre Zaplaz(in stanga tot dunga rosie) de drumul nostru, care o ia spre dreapta, ii prind pe ceilalti din urma.

Geta

Sebastian

Continuam drumul pe dunga rosie, si nu dupa mult timp ne oprim intr-un loc numit “La caramidarie”. Sandu ne arata de ce ii zice asa. Undeva la baza muntelui sunt cateva “felii” de stanca rosie crapate ce arata exact ca un zid de caramizi. Pe mine ma fascineaza mai mult superba vale de deasupra caramidariei. Geta se opreste si mananca niste frunze, de macris zice ea. Ne da si noua, iar apoi eu si Sebastian cautam sa mancam si ce culegem noi. Dupa ce amandoi dam rateu mancand alte frunze cu gust ciudat renuntam la aroma acrisoara si racoritoare a macrisului.

Soarele in Crai e mai viteaz

Nu dupa mult timp intalnim triunghiul albastru care ne arata ca am ajuns la Padina Lancii. De aici incepe distractia. Urcam pe vale si pana la ora 14:30, cand vedem Poiana Inchisa, avem o singura problema, o saritoare de vreo 4-5 m. pe cat mi-a placut mie pe atat de dificila a fost pentru ceilalti.

Pe unde o luam? unde ne ducem??

In apropierea Poienii Inchise parasim valea abrupta si facem stanga. De aici intram pe Braul de Mijloc al Pietrei Craiului, partea sudica.

Un perete frumos

In continuare traseul se parcuge fara mari dificultati dar cu privelisti specifice cRAIului: stanci, abrupturi si muntii Fagaras in departare. O zi senina ca aceea nu mai prinsesem de mult in munti. Absolut nici o urma de nor.

Veve

Vale

Pe un pisc zarim multe capre negre. Sebastian scoate obiectivul “tele” si incepem sa le pozam din toate unghiurile. Depasim piscul cu capre iar in fata ni se arata Umerii Pietrei. In continuare urmam momaile( sau molaii, cum i-am botezat eu) cu care este marcat drumul si la orele 19:30 ajungem dinou in marcajul cu dunga rosie. Din pacate aici este punctul in care grupul se desparte in 2. Eu, Geta si Sebastian urcam pe lanturi spre refugiul Grind, iar ceilalti coboara pe lanturi spre Spirla, apoi Plaiul Foii.

Sandu

Capre Negre

Sebastian si Geta o iau mai in fata, eu simt strigarea naturii si raman mai in spate. Sebastian ajunge primul sus si se asaza langa Adi. Cei doi nu se recunosc pana cand le fac cu mana si imi raspund amandoi. De plictiseala si de sete ma hotarasc sa nu urc serpuit asa cum merge traseul ci sa urc drept indiferent de obstacol. Cu vreo 10 minute in spatele celorlalti ajung si eu sus. Adi si cu Giedre imi urmasera rugamintea si au carat pentru mine in plus o sticla de apa. Savurez apa, apoi mergem ocupam partea libera de refugiu si ne asezam la masa. Unul din vecinii cu cortul vine si ne serveste cu tuica.

Apus

Dupa ce terminam de mancat admiram superbul apus peste Fagarasi.

Norii la Apus

Sebastian se asaza la foc cu alti vecini cu cortul, care carasera si lemne pana in creasta, vecinul cu tuica e si el acolo. Geta sta in refugiu, in sacul de dormit si citeste o revista gasita acolo. Ea era mai obosita deoarece undeva pe traseu i s-a facut rau. Eu, Adi si Giedre plecam spre varful La Om (2238 m, cel mai inalt din Piatra Craiului). In varf observam o capra neagra. Ne oprim si o admiram. Aceasta ne simte dar probabil nu ne vede si vine usor inspre noi. Se apropie pana undeva la 20 m de noi , apoi ne vede si incepe sa fuga. O data ajunsi in varf, ne asezam si admiram orasele din apropiere ce sclipesc precum niste brazi de Craciun.
Ne intoarcem si ne bagam la culcare.

Capra Neagra

duminica, 21 iunie 2009
Ne trezim pe la 8:00 , pana mancam si pana ne strangem catrafusele se face in jur de ora 10:00. Plecam in formatie de 5 (eu, Sebastian, Geta, Adi si Giedre). Coboram pe lanturi pana in dreptul unde am parasit Braul de Mijloc partea sudica si incercam sa gasim Braul de mijloc partea nordica. La un momentdat gasim un traseu care pare cel bun. Dupa ce ne pierdem vreo 3 ore analizand si incercand fiecare posibilitate de traseu, ne hotaram sa ne intoarcem la Lanturi si mai cautam putin traseul iar daca nu il gasim abandonam.

Otylozaurus Americanus

Giedre from Lituania

Spre norocul nostru gasim traseul si purcedem la drum. Traseul pe partea lui stancoasa este chiar mai usor decat partea sudica, cu vai mai largi si privelisti la fel de impresionante. La un momentdat ajungem la o saritoare pe care, de data aceasta, trebuie sa o coboram. Cat sebastian intinde coarda eu cobor pe langa. Hotaram sa-mi dea pentru inceput rucsacii pe coarda. Dupa ce mi-l izbeste de toate stancile ceilalti prefera sa coboare cu rucsacul in carca. Cat coboara ei eu o iau inainte si intalnesc un grup cu care ma asez la discutii vreo 10 minute. Apar si ceilalti si pornim la drum impreuna cu grupul. Ne aflam in zona numita La Ulcior.

Vedere

La un momentdat ii lasam sa o ia inainte si noi ne oprim si ne asezam la masa. Mancam si pornim dinou la drum. Ajungem in locul numit La Placi unde drumul nostru trece peste o “spalatura” abrupta. Geta si cu Sebastian coboara pe spalatura, eu Adi si Giedre alegem varianta mai proasta si coboram pe peretele adiacent vaii. De aici pana la Termopile drumul continua prin padure. Trecem prin jnepenis si printr-o padure deasa de brazi. Pe alocuri am trecut efectiv pe burta si tot m-am zgariat in jnepenis. Aceasta a fost o parte mai putin placuta a traseului.

Sari??

La Termopile ajungem dinou grupul si coboram impreuna prin padure. Pana jos facem concurs de cazaturi. Castigatori Eu, Geta si Sebastian la egalitate cu cate o cazatura. La un momentdat ajungem la un izvor unde beau 1l si jumatate de apa si imi mai iau 1l de apa rezerva. In scurt timp ajungem la Plaiul Foii. Fetele pleaca cu Grupul cu masinile lor iar eu si baietii o luam la pass. Ceasul indica ora 17:30 min. Ultimul tren din Zarnesti spre Brasov pleaca la ora 19:00 asa ca trebuie sa ne grabim.

Usor la catarat, mai greu la descatarat

Dupa vreo jumatate de ora de mers pe partea dreapta a drumului vedem un WV Golf 3 rasturnat. Ne amuzam putin, fac 2 poze si mergem mai departe. Dupa ce am parcurs mai bine de jumatate de drum opreste un nene cu o duba care mai luase alti 6 turisti si ne duce pe toti in Zarnesti la timp si prindem trenul.
Ajunsi la Sebastian acasa hotaram sa nu ne grabim si sa plecam transpirati si imputiti pe tren ci sa stam , facem un dush, ne uitam la poze, dormim putin si paoi plecam cu trenul de 4:13. Zis si facut. A doua zi am mers direct la munca, dinou cu rucsacul in spate.

Norisor peste Bucegi

Vesnic Verde

A fost cel mai frumo traseu pe care l-am facut! Muntii Piatra Craiului sunt cRAIul Muntilor din Romania!!!

Bulbuci de Munte -trolius europaeus-

Piciorul Cocosului

Galbinele de Munte -doronicum carpatiucum-

Mac Galben

Caldaruse -aquilegia vulgaris-

Vrabioi

Bebe

Capra cu 2 iezi

Capriori

Sus in varf

Cacacioasa

Pipicioasa

Jepii Mici 23-24 mai

luni, 18 mai 2009:
Paul ma suna sa-i confirm daca in weekend mergem in Piatra Craiului. Ii raspund ca in pricipiu mergem, dar nu pot sa-i spun 100% ca mergem.

marti, 19 mai 2009:
Ma hotarasc sa merg in Piatra Craiului , il sun pe Paul si il aununt ca mergem. Incep sa caut alti eventuali parteneri.

joi ,21 mai 2009:
Am ultimul examen la facultate. Dupa examen ma duc sa vad ce rezultate s-au afisat din examenele pe care le-am dat. Surpriza, 2 restante. Una sambata 23 mai, cealalta duminica 31 mai. Toate planurile mele s-au dus pe apa Sambeti (sambata cu examen).

Vedere de pe Caraiman dimineata

sambata, 23 mai 2009:

Alexandra

De la 12 la 14 am examen. Examenul il termin in mai putin de o ora. Ma intorc acasa, mananc si le propun parintilor sa mergem impreuna la munte. Ei sa mearga sa stea la Plaiul Foii iar eu sa urc pana pe Varful La Om. Din pacate nu se poate. Hotarat sa merg la munte, intru pe mess si intreb cativa prieteni daca vor sa mearga la munte. Nimeni nu poate, mai toti ar vrea. Adi spune ca ar vrea, dar nu stie. Are de facut cateva proiecte. Cand eram hotarat sa plec singur, apare pe net Alexandra. Desi nu o credeam atat de pasionata de munte, primesc un da rapid. Cand venea sa-mi aduca adidasii de munte si tenta superioara de la cort, Adi se hotaraste ca merge si el.

EU

Era ora 15:00 si la 16:26 aveam tren spre Busteni. Ne facem repede bagajul, fiind in intarziere il rog pe tata sa ne duca la gara. La gaa ne intalnim cu Alexandra , mergem la casa de bilete si observa o coada mare. Cum mai erau 10 min pana pleaca ternul ne hotaram sa mergem si sa ne suim in tren, urmand ca in cel mai rau caz sa luam bilete cu suprataxa de la nas. Ne suim in ultimul vagon la ultima usa, deoarece trenul era pe punctul de a pleca.

Haplea

Gasim un compartiment liber, ne facem comozi si suntem uimiti de confortul pe care il gasim in cupeu. Cand apare nasul, ies sa vorbesc cu el si aflam ca aceste vagoane “luxoase” merg decat pana la Campina . Ne strangem catrafusele si ne mutam mai in fata in vechile vagoane rupte ale CFR-ului. Aici ma tocmesc cu nasul pentru prima oara in viata. Prima data cand vorbesc eu cu el, am mai mers si alte dati cu nasul dar a vorbit altcineva si pentru mine. Pentru toti 3 obtin un pret de 20 lei. In jurul orei 20:10 coboram din tren. Atentie personalul 3007 opreste in toate statiile posibile. Ai impresia ca dureaza o vesnicie pana in Busteni.
Cum toata mancarea noastra erau un cutit si o furculita, mergem intr-un supermarket si cumparam. Cand iesim din supermarket deja ne era foame asa ca mergem si ne cumparam cate un sandwich. Mai tarziu avea sa se dovedeasca a fi o alegere gresita, cel putin pentru mine.

Creasta Caraimanului

La ora 21:00 parasim Orasul Busteni si suntem gata sa urcam pe Jepii Mici. Primul traseu de noapte pe care il parcurge fiecare dintre noi. Cand i-am sunat pe prietenii nostri din Anotimpul 5, care erau la Padina la un concurs de ecologizare, sa le spunem ca suntem gata sa venim spre ei, acestia se panicheaza si ne spun ca nu am ales traseul bine, ca e greu, ca inca e zapada, ca e noapte sa nu patim ceva. Cum deja era seara tarziu ne hotaram sa ramanem pe traseul stabilit, urmand ca mai tarziu daca intalnim dificultati majore sa ne intoarcem inapoi in Busteni. Mai primim inca cateva telefoane de la ei, care sperau ca ne vor convinge sa renuntam. La un momentdat devenisera stresanti. Le spunem ca mergem pe acest traseu si nu ne pot convinge sa facem cale intoarsa.
Plecam la drum pe cruce albastra. Dupa vreo 15 minute Adi incepe sa ne cante (desi asta nu prea ne incanta ). Noi nu prea putem sa cantam cu el pentru ca inca nu ne reglasem suflul.
Se intuneca, ne scoatem frontalele. A lui Adi face ceva fite, ma dau mester, o apuc si in incercarea de a o repara o rup cu totul. De aici urcam 3 persoane la lumina unei singure frontale. Adi o ia in fata , Alexandra dupa el, iar eu inchid micul nostru monom. In continuare Adi ne canta, Alexandra comanda cantece ca la tonomat. La un momentdat scot telefonul pentru ca nu ne aminteam inceputul unei melodii si apoi observ ca lumineaza destul de tare, asa ca il voi folosi pe post de luminator de aici incolo.
Dupa vreo ora si jumatate de mers pierdem pentru o clipa traseul si Adi vede in fata 2 ochi luminosi. Se panicheaza putin si o sperie si pe Alexandra. Ma uit impreur si analizez putin situatia. Nimic amenintator la orizont. Alexandra are o mare frica de ursi asa ca din cand in cand il mai pune pe Adi sa chiuie “sa sperie ursii”.

Valea Prahovei

Ne intoarcem pe traseu, Adi se mai opreste din cantat, dar din cand in cand mai chiuie, bineinteles “sa sperie ursii”. Dupa vreo jumatate de ora il intreb pe Adi daca mai are morcovul in fund. Primesc drept raspuns: “care morcov? aia a fost telina!”.
In apropierea cabanei Caraiman incepe sa bata un vant foarte rece. Alexandra se schimba prima. Ceva mai sus ma schimb si eu de tricou si imi iau polarul pe mine. Adi face pe viteazul si continua sa inghete, fiind echipat cu sandale, pantaloni scurti si un tricou transpirat.
Ajungem la cabana Caraiman unde cainii ne iau imprimire. Ne jucam 2 secunde cu unul din ei si apoi plecam iar la drum. Cum in fata vedeam o lumina puternica, parasim traseul si o luam “de-a dreptul” crezand ca e de cabana Babele. Dupa vre 10 minute, in care am traversat si cateva portiuni de zapada, Adi se hotaraste ca nu mai poate indura si ne oprim sa se schimbe. Cat timp sa schimbat el, noi doi am degerat.
Intr-un final ajungem la lumina, care s-a dovedit a fi lumina de la cabara de transmisiuni radio din dreapta cabanei Babele. Ne intampina un nene care ne ia rapid si ne baga in cabana. Ne spune ca mai are o camera pentru noi si ca pretul este 25 lei/noapte/persoana. Desi nu parem satisfacuti de oferta, intervine lenea si nimeni nu comenteaza. Ajungem intr-o camera cu un singur pat si grup sanitar. Camera arata foarte bine. Parca acum suntem mai multumiti. Ne spalam . Mancam. Acum incepe partea proasta: desi patul era destul de mare incat sa stam toti 3 lejer sa dormim salteaua era de cea mai proasta calitate. Era practic imposibil sa gasesti o pozitie confortabila sa dormi, pur si simplu te afundai in imensa saltea. Imi pun castile in speranta ca sa o sa ma ajute muzica sa adorm. Degeaba. In jurul orei 3:00 cobor din pat si imi intind sacul de dormit pe jos. Am adormit instant.

Crucea de pe Caraiman(vedere panoramica)

duminica, 24 mai 2009
Ne trezim la ora 7:00, ne spalam, platim si plecam. Hotaram sa mergem mai intai la cruce si apoi daca ne ramne timp sa ne intoarcem si coboram si la Padina.
Plecam pe un traseu oarecum gresit, o luam spre statia meteo de pe Costila, care ne-a adaugat vreo 20 minute in plus de mers prin vant. Ne intoarcem pe creasta pana pe varful Caraiman. De aici vedem ca pe platoul din fata Crucii sunt 12 capre negre. Cum ne observa, acestea incep sa fuga. Adi fiind mai sprinten alearga dupa ele si incepe sa coboare pe urmele lor doar sa mai le mai observe cateva clipe. Eu cu Alexandra coboram la Cruce unde dupa vreo 20 min apare si Adi. La Cruce stam vreo ora si jumatate timp in care mancam si admiram peisajele superbe. Puteam vedea orice oras de pe Valea Prahovei.
Plecam in jurul orei 10:00 de la cruce si o luam pe drumul spre Babele. Cum urcam pe drum dupa vreo 5 minute ne oprim scoatem izoprenele si ne intindem. Bem jumatate din sticla de vin pe care o aveam la noi si ne intindem la soare si dormim. In acea zi veneau foarte multi turisti sa vada crucea. Toate categoriile de oameni. La un momentdat se aude o femeie grasa care tipa la barbasu’ :”DAAAAA, ca asa esti tu de fiecare data. Nu intelegi nimic. “. O pustoaica plangea. Apoi “grasanca” continua: “Ce nu intelegi ca fata vrea si ea poze pentru avatar si hi5. Vrea si ea poze in anumite pozitii, in anumite locuri!”, dupa care continua sa se certe cu barbasu si sa ne strice noua linistea. Noi ne stricam de ras. Apoi ne strangem bagajele si pornim dinou la drum.

Alex si Crucea

Coboram si o luam pe drumul spre cabana Caraiman. Admiram peretii pe care mie si lui Adi ne-ar face placere sa-i escaladam. Pe drum foarte multi turisti. Cu majoritatea ne salutam, restul nu raspund la salut, iar cu o parte mai mica intram in discutii scurte in care facem schimb de informatii si impresii. De la cabana Caraiman o luam pe drumul spre babele dar nu facem multi pasi si ne oprim pe niste stanci. Eu si Alex mancam inca o data. Adi pleca in cautarea catorva stanci sau bolovani pe care sa ne cataram putin. Gaseste el o stanca micuta pe care sa ne cataram. Un traseu destul de dificil dar foarte scurt. Apoi ne mutam pe partea cealalta a raului unde era o stanca de vreo 7 m pe care ne cataram cateav minute. Intre timp au aparut si cativa prieteni din grupul de la Padina si anume: Yuck, Darius, Paul si Mati. Mai jos la cabana Caraiman apare inca un grupulet din prietenii de la Padina: Miki, Ioana si Andrei Iorga. Ne regrupam, ne salutam ne pupam si plecam la vale, pe aceeasi Jepi Mici.

Monumentul eroilor din Bucegi

Coboram si jos in dreptul Hotelului Silva ne asteapta Luin si Alice care au mai stat la Padina unde au mai strans neste Gunoi si apoi au coborat cu telecabina. Jos in Busteni ne oprim ba la patiseria de pe colt, ba pe la shaormeri si ne cumparam ceva deale gurii.

coborarea pe Jepii Mici

Mergem in gara si in gara ma intalnesc dinou cu fostul meu profesor de la Info Academy Ionut Morar. Ne salutam schimbam cate impresii. Mergem apoi cu gasca sper capatul peronului ca sa urcam mai in spatele trenului. Ni se alatura un coleg de-al lui Adi cu prietena lui si cainele lor.

Cascada

In tren, cei care nu avem bilet, avem un reprezentatnt care negociaza cu Nasul, pe Miki. Dupa ce paltim biletul, adunam biletele celorlalti si o punem de-o mafia pe holul din fata wc-ului pana in Bucuresti.

In gara asteptam trenul spre Bucuresti (

In Bucuresti ne intalnim cu Alex Gavan care plecase de la Padina cu Masina si a luat toate corturile. In sfarsit imi recuperez si eu corul pe care il aveam la Alice din August anult trecut.
Ce dor imi era de o mafia!!

Sfarsit!!!

Leaota 16-17 mai 2009

joi 14 mai 2009:

Simteam ca se apropie weekendul. Stiam ca trebuie sa merg la munte. Era a treia saptamana in care simteam asta. Precedentele 2 weekenduri le-am ratat; primul dintr-o intamplare foarte neplacuta, iar cel din urma din cauza proastei organizari. Mi-am zis ca trebuie sa ma organizez putin, sa-mi ma hotarasc la traseu de joi si sa incep sa-mi caut cativa parteneri de drum.

M-am hotarat sa merg in masivul Leaota dupa ce am vazut cateva poze pe net.  Am inceput sa caut parteneri. Nimeni nu era sigur, toti urmand sa-mi raspunda a doua zi.

vineri 15 mai 2009:

Dimineata merg la munca,  pornesc messengerul. Nimeni nu mai era interesat. Pe la 12:00 pun mana pe telefon si vorbesc cu Ana si cu Adi si imi spun ca vin . In micile pauze, in care de obicei imi limpezesc mintea, ma apuc si caut trasee in Muntii Leaota. Observ ca singurul obiectiv este Vf. Leaota 2133 .  Acesta avea sa fie si obiectivul nostru. Dupa munca merg la sala la catarat apoi in jurul orelor 22:00 pornesc spre casa. Ajuns acasa ma simt un pic nepregatit. Nu aveam harta si informatiile despre traseu printate (nici unul dintre noi nu mai fusese in Leaota), nici rucsacul facut. Pana la ora 01:30 imi pregatesc documentatia si imi spun ca este cazul sa ma pun in pat pana la ora 04:00 ca sa si dorm putin.

sambata 16 mai 2009

Suna telefonul, ma trezesc si raspund. Era Adi, care astepta sa-l sun. Era ora 4:20. Nu auzisem cand a sunat ceasul meu, eram in intarziere. Ma scol in graba, imi adun toate lucrurile necesare in rucsac. Pe la 5:00 ajunge Adi la mine iar eu inca nu eam gata . Pana la urma il trezesc pe tata si e deacord sa ne duca el la gara. La 5:20 eram in gara. Ne cumparam biletele spre Fieni si o asteptam pe Ana. Dupa vreo 10 minute apare si ea, isi cumpara bilet si mergem pe peron la linia 3 unde ne asteapta un tren vechi si rablagit. Mergem spre primul vagon in cautarea unui compartiment in care sa nu fie nici o persoana. Ghinion, in mai toate compartimentele era cate o singura persoana. Coboram din tren si alergam spre ultimul vagon unde gasim cateva compartimente libere. Alegem unu si il ocupam in intregim. Noi 3+ 3 rucsacuri. La 5:56 trenul isi respecta ora de plecare si pornim la drum.

Dupa vreo 45 minute apare nasul. Ne intreaba de “sanatate”, ii aratam biletele iar eu il intreb ce statie e inainte de Fieni. Ne spune ca Motaieni. Punem rucsacii sus si ne asezam mai comod. Adi doarme iar eu cu Ana ramanem la povesti. Pusesem ceasul sa sune la 8 ca sa ne trezim in eventualitatea ca ne ia si pe noi somnul. Ceasul suna si stam pregatiti in asteptarea Motaienilor. La un momentdat lui Adi si Anei i se pare ca am fi in Fieni. Eu le zic sa fie linistiti ca am fost atent si nu am trecut sigur de Motaieni. Totusi ies pe hol sa ma uit la ce statie suntem. Vad ca suntem in Fieni :O Ne luam rucsacurile  si alergam spre usa. Trenul pornise si a prins viteza uimitor de repede. Nu ne ramane nimic de facut decat sa asteptam urmatoarea statie. Eu ma hotarasc sa merg in celelalte vagoane in speranta ca o sa gasesc pe cineva care sa ne dea o informatie ajutatoare pentru a vedea cum sa remediem problema. In vagonul urmator, intr-un compartiment il gasesc pe domnul Inginer, care spre norocul nostru cunoaste zona si ne ofera informatii pretioase. Ne spune ca nu e mare problema, ca o sa coboram cu el in Pietrosita si 3/4 din drumul pana in comuna Runcu o sa-l facem impreuna. La inceput nu am parut prea incantat de acest om care parca vorbea un pic prea mult. Ajungem imediat in pietrosita si coboram din tren.

Pe drum spre Runcu

Pornim la drum cu domnul Inginer spre comuna Dealul Frumos unde dumnealui are mai multe mosii. Cu cat avansam pe drum  domnul Inginer se arata a fi o persoana extrem de interesanta. Era inginer,profesor si inventator. In toate satele prin care trecem aprope toata lumea il cunoaste (unora le-a fost superior, altora profesor). Majoritatea nu stiu cum il cheama, dar toti il recunosc ca domnul Inginer. Ajunsi in Dealul Frumos ne despartim de domnul Inginer :-h. Pana in Runcu mai aveam de mers vreo 3-4 km (parerea mea). Iesim din Dealul Frumos si pe toti trei ne “striga natura”. Eu cu Adi suntem mai rapizi, Ana se misca ceva mai greu. Apoi ne demonstreaza ca e experta in “stop” si “agata” un papuc. Ne suim in bena si pornim la drum. La 09:30 ajungem in Runcu. Mult mai devreme de ora 11:00 care o calculasem eu dupa ce citisem articole postate de alti muntomani.

Am intrat in Runcu

In Runcu mergem la un magazin pentru ultimele cumparaturi. Ne cumparam chibrituri si ciocolata. Apoi pornim la drum. Dupa vreo 20 min Adi ne lasa putin in urma deoarece eu cu Ana ne mai opream sa faca poze. Atentie satul este foarte lung si te cam plictisesti pana iesi din el, astepti cu nerabdare muntele. La un momentdat pe strada un flacau mergea in zig-zag cu bicicleta. Ii spun Anei ca face asta ca sa o impresioneze. Apoi acesta o ia inaintea noastra. Dupa vreo 5 minute ne intalnim dinou cu el. Incepe dinou sa mearga in zig -zag. Vazand o vacuta intr-o curte exclam: “Acum se da mare in fata vacii”, iar Ana aproape instant: “Inseamna ca tu esti bou!”.  Ii arat vacutza si acest lucru ne amuza foarte tare. Mergand noi in spatele lui Adi la vreo 50 m observam 2 fete care veneau din sens opus. Mergem putin ami repede , il ajungem pe Adi si ii spun : “Ma le-ai vazut pe cele 2 fete? cand au trecut au zis :<<ala din fata era mai dragut>>”. Ana se prinde repede si intra in joc :”Da ma, asa au zis!”. Adi deodata isi indreapta spatele si zambeste smechereste. Ana nu rezista mult si incepe sa rada. Am ajuns la Iesirea din Runcu. Drumul se bifurca. Intrebam  cativa localnici si o luam la dreapta.

Ne-am dat cu caruta

ANA

Dupa cateva minute agatam o caruta care ne scuteste de vreo 8 km din cei 9 ce desparte comuna Runcu de manastirea “Adormirea maici domnului”. Caruta o ia la dreapta , noi continuam drumul. Ajungem dinou la o bifurcatie unde urmam unul dintre foarte putinele indicatoare de pe traseu si o luam la stanga. Dupa vreun km ajungem la Manastire. Mergem pana la manastire unde o maicuta ne serveste cu bobo.

Manastirea Adormirea Maicii Domnului

Un guster

Plecam de la manastire si tinem drumul pana la cabana. Marcajul este ca si inexistent. Ba chiar ne induce in eroare la un momentdat. Desi am crezut ca o sa mergem pana sus pe cruce albastra la un momentdat ne trezim ca suntem pe marcaj cu dunga albastra. Scoatem harta si cu greu ne dumerim. Suntem pe drumul bun. Deci mare atentie desi  la iesirea din satul Runcu marcajul este cu cruce albastra, conform hartii acesta este gresit deoarece ar trebui sa fie dunga albastra. In jurul orei 15:00 ajungem la Cabana Leaota 1333 m. Cabana este foarte frumoasa in exterior. In interior este cam derapanata dar in curs de renovare. pe la 17:00 plecam de la cabana, dupa ce am mancat, ne-am odihnit, ne-am jucat, am urcat pe turn.

Cabana Leaota

Ne aruncam??

Tinem in continuare marcajul cu dunga albastru pana pe varful Leaota. Pe Varful Romanescu 1713m Adi este foarte aprope de a calca pe o Vipera. Eu ii cer aparatul Anei si avand gambele aparate de parazapezi fug  si incerc sa-i fac o poza sarpelui. Insa acesta este foarte rapid  si il scap.

O stana care isi asteapta oile

In apropiere de varful Frumuselu 1750 intalnim 2 barbati ce coborau de pe Leaota. Conversam 2 minute, aflam ca mai avem cam 2 ore pana in varf si hotaram sa marim putin pasul. La un momentdat eu si Ana ne oprim sa faca cateva poze. Adi deja era inaintea noastra cu cateva minute. Eu am mici probleme cu rucsacul si cat le rezolv Ana simte dinou strigarea naturii. Plecam dinou la drum. In jur de ora 19:30 suntem pe Varful Leaota.

ADI

Adi ajunsese cam cu 30 minute inaintea noastra si ne astepta dormind. Il trezim. Facem cateva poze si mancam.  Apoi avem o problema singurele marcaje sunt cele de pe pietrele din varf. Scoatem dinou harta. Pe harta sunt marcate destule trasee dar in realitate nu gasim nicunul. Planul nostru initial era sa coboram in Padina. Dupa ce am consultat harta , am apelat si la conostiintele noastre de geografie, am identificat muntii Piatra Craiului, Muntii Iezer si Varful Omu ne hotaram sa o luam undeva inspre est pe una din multele poteci ce pleaca din Vf Leaota. Am ales-o pe cea care am crezut ca o sa duca la Padina. In jurul orei 21:30 ma hotarasc sa le propun prietenilor sa campam pentru ca deja resimteam din plin oboseala.  Sunt deacord. Cautam un loc de campat. Ne hotaram si eu si Ana ne apucam sa punem cortul in timp ce Adi si-a dovedit calitatile de construtor ridicand un zid care sa ne apere de vant;

Apus in Leaota

Varful Leaota

duminica 17 mai 2009

Era ora 3. Un corb plictisit zboara deasupra cortului nostru si cra-craie. La un moment dat cedez nervos si il injur. Dupa cateva minute(posibil zeci de minute) corbul tace. Reusesc sa adorm dar, nu peste mult timp, aud si mai tare glasul corbului. Nu mai zbura, mergea pe pamant si tipa. Ma hotarasc sa ies din cort. Ies din sacul de dormit apoi doar cu capul afara din cort si gonesc nenorocirea. Spre bucuria mea s-a hotarat sa-si caute alt loc sa-si planga viata.

Boooona dimineata!!!

Este ora 06:30 min. Alarma suna. O las sa sune cateva minute in speranta ca Adi sau Ana se vor trezi. Nu par deloc a fi deranjati de sunetul alarmei, asa ca opresc telefonul si ma bag la loc in sac. Pe la 7:30 suna telefonul lui Adi. De data asta il las sa sune pana se trezesc si cei 2 prieteni.  Cu greu acestia se ridica. Ana nu rezista nici 2 minute si adoarme dinou. Eu ies cu Adi afara, luam harta si incercam sa gasim un traseu spre Padina sau spre Bolboci. Cum de langa cort nu ne putem orienta foarte bine, ne hotaram sa urcam pe varful Rateiul (2018  m) pentru a ne putea orienta mai bine. Observam mai multe drumuri decat sunt trecute pe harta si apoi observam ca daca coboram pe valea raului(paraului) Sutila ajungem intr-un drum care ne poate duce in saua Strunga sau putem traversa muntii Zanoaga spre Bolboci sau cabana Zanoaga. Ne intoarcem la cort pentru a o cunsulta si pe Ana inainte de a lua o decizie. Cu greu se trezeste si Ana, mancam, lenevim ne strangem bagajele.

Lenea

Se face ora 10 si suntem gata de drum. Deja suntem cu mult in intarziere fata de planurile pe care ni le facusem cu o seara inainte. Plecam voiosi la drum. Trecem pe langa o stana parasita si intram in padure. In padure multe urme de mistret ne ies in cale. La un momentdat auzim niste frunze care se misca. Nu ne speriem dar pentru ca ne place sa fim precauti scoatem un cutit sa-l avem la indemana. Coboram vreme de vreo ora si dam de parau. In sfarsit avem ocazia sa ne spalam pe dinti , pe fata , pe corp si sa ne refacem rezerva de apa. Tot ritualul dureaza aproximativ 15 minute. Plecam dinou la drum pe malurile paraului. Adi profita de facptul ca este incaltat cu sandale si traverseaza mereu paraul fara nici o problema. Eu si cu Ana ne montam parazapezile din dotare si ori de cate ori avem nevoie treceam raul cat mai rapid. Dupa aproximativ 2 ore de aventura pe malurile raului(paraului) vedem Cantonul Bratei. In curte si primul marcaj. Cum traseul o ia prin curte intram si noi si ne asejam pe treptele din fata cabanei. Inauntru nici o persoana. Nici nu ne asezam bine ca incepe sa picure. Hotram sa plecam cat mai repede.

Cantonul Bratei

Cabana Bratei

Iesim la drum si in stanga vad o cabana mare si frumoasa. Era Cabana Bratei. Pe prispa sta un “nene” pe care il salut si ii cer indicatii despre traseu. Aflu ca daca urmam traseul marcat cu cruce rosie in aproximativ 3 ore o sa ajungem la Cabana Bolboci. Ma intorc, imi iau prietenii si pornim la drum. Ceasul era trecut de ora 13:00. Drumul spre Bolboci ne intampina cu o urcare destul de abrupta si obositoare. Parea un drum fara sfarsit. Drumul o cotea cand la stanga cand la dreapta. Uneori parea mai usor sa o iei drept, dar dupa cateva astfel de urcari, am realizat ca este mult mai obositor asa si ca mai bine raman pe poteca. Ajungem intr-un loc unde pierdem traseul care arata ca o pienita din care au tasnit braduleti pana in 2 m inatime la distanta de 30 cm intre ei. Trecem prin acest desis si ne despartim in cautarea traseului. Gasim traseul si ne asezam sa luam o mica masa. Consumam cam tot ce mai aveam iar apoi ne intindem putin la soare. In foarte scurt timp cerul se intuneca si incepe o ploaie torentiala. Ne echipam de ploaie si pornim la drum. Dupa vreo 2 ore de mers prin ploaia trentiala si grindina, ajungem la cabana Bolboci. Mancam o ciorba de vacuta, bem un ceai si ne pregatim de plecare.

Cabana Bolboci

Este ora 18:00. Intrebam cabanierul care este cel mai scurt drum catre Sinaia. Avem 2 variante : un drum forestier care drureaza aproximativ 3 ore de mers pe jos si altul de 5 ore pana in Moroieni. O luam la pas si pana ca cele 2 drumuri sa se desparta Ana se dovedeste inca o data maestra a autostopului si un baiat ce iesise cu prietena la plimbare opreste. Ne suim in Renaultul Laguna ce avea sa fie chinuit serios pana la intersectia cu DN71. Drumul forestier este intr-o stare jalnica, de multe ori am fost nevoiti sa coboram din masina pentru ca soferul sa poata trece peste santurile din drum. Ajunsi pe DN71  mai avem 5 km pana in Sinaia pe care ii parcurgem cu un Israielian ce se plimab singur prin Romania timp de 16 zile. Era incantat de tara noastra, tocmai venise din Delta Dunarii, dar speriat de tigani. Ne lasa in Gara din Sinaia. Aici l-am intalnit pe fostul meu profesor de PHP : Ionut Morar. Acesta fusese la Cabana Malaiesti. Asteptam putin un tren care circula doar pe timpul iernii. Cum aflam asta ne hotaram si iesim la sosea la autostop. Maestra noastra intra in actiune. Nu trec nici 10 masini si un tip ce conducea o Dacie 1310 opreste. Ne cere 60 lei pana in bucuresti dar convenim ca 40 lei sunt deajuns. Adi si Ana se urca in spate eu uramnad sa ocup locul din fata. Pe drum tipul ne-a spus ca ne lasa la aeroportul Baneasa si ca daca vrem sa ne duca pana in Tei ne mai costa 20 lei. Nu prea ne-a convenit asaca ca pun mana pe telefon si-l sun pe Vlad. Pana la urma tipul ne duce pana la statia de metrou Aurel Vlaicu unde ne astepta Vlad . Ne suim repede in masina la Vlad, mergem pana in regie unde Anotimpul 5 a mutat seara folk, ma intalnesc cu Luin , ii las frontala lui Yuck si apoi ne intoarcem acasa. Ne salutam si ne despartim de Vlad si Adi. Eu cu Ana mergem pana la mine acasa. Eu ma schimb in ceva lejer apoi aflam ca mama ne astepta cu masa pusa. Mancam apoi o conduc pe Ana pana la Piata Sudului si ma intorc acasa. Era ora 1:30. La ora 9 incepea o noua zi de munca asa ca nu mai am nici o secunda de pierdut si ma duc la dush apoi la somn.

A fost o calatorie WILD pe care nu o vom uita prea curand